Adevarat este: românul s-a nascut cu ziarul în mâna si toata lumea “face politica”. Tzaranul nostru, par egzamplu, dupa o zi de coasa iese pe-nserat la gard si discuta cu vecinu`problema referendumului natzional, critica guvernul si trage concluzia finala: “ashtia nu ie buni, ar trebui sa facem o greva politica în semn de protest!”.

Tratam iata, cazul unui onorabil jurnalist român aflat în pribegie prin Spania, care dupa îndelungi cautari si reflectzii asupra identitatzii sale, ne surprinde cu o “perla” gazetareasca sub forma unui comunicat de presa pe care l-am primit prin eroare si pe care îl publicam pentru deliciul marelui public.

Avertizam asupra starii euforice contagioase, pe care onorabilul o traieste în momentele sale de inspiratzie, narcisismul cu care descrie pozitzia sa “oficiala” si va descoperim apelul disperat al unuia care vorbeste, dar nimeni nu catadicseste sa-l asculte. Dupa lupte seculare, în care eforturile de a se face cunoscut în materie de presa nu au dat rezultat, sfârsit si fara sprijin, stimabilul se lanseaza într-o noua cruciada: moartea tuturor politicienilor români, preferabil a celor din guvern sau ai partidelor aliate . În numele cui? Al românilor din Spania pe care îi reprezinta prin voia sa. Dementza latenta pe care o traieste ne surprinde din când în când prin comunicate în site-uri mediocre, pe care nu le citeste nimeni, sau prin initziative politice cu rezultate deprimante. Remarcam de asemeni” titlul nobil” pe care stimabilul “conde de translvanya” si l-a adjudecat cu “buna purtare” si cu “nota maxima” de doctorat la Spiru Haret Madrid, unde consoarta ´mnealui taie si spânzura destinele tineretului român dornic de a prinde trenul studentziei pierdut în România. Dar asta este o alta poveste care s-a nascut odata cu personalitatzile multiple de care sufera onorabilul Alexandru Petrescu. (vezi foto publicata în www.reportervirtual.ro).

Dar sa trecem la subect:

Comunicat de presa

“Doua organizatii ale romanilor din Spania protesteaza vehement fata de Hotararea de Guvern privind delimitarea colegiilor uninominale, a anuntat ministrul internelor si reformei administrative, Cristian David, care a precizat ca astfel se intra in linie dreapta pentru pregatirea alegerilor parlamentare in baza noului sistem electoral, transmite Romanian Global News.

Circumscriptia pentru romanii din strainatate va contine 4 colegii la Camera Deputatilor, din care 2 pentru spatiul UE si 2 pentru spatiul Orientul Mijlociu, Asia si America de Nord. Sectiile de votare vor fi organizate in toate ambasadele Romaniei, consulate, oficii consulare si este posibil, la cerere, si la sediile unor consuli onorifici”….etc…

Aici declara onorabilul:

“Am hotarat sa declaram o greva politica  contra acestei masuri luate de guvernamentalii nostri inconstienti-a declarat intr-o conferinta de presa organizata astazi la Clubul INternationla de Presa Alexandru Petrescu coordonatorul Comunitatii Romanilor din Spania.In timp ce romanii au trimis anul trecut peste 60 milioane in tara si atat cat  romanii si-au platit in Spania contributiile la problemele sociale scutind statul roman sa mentina generatiile viitoare de pensionari sau someri…atat cat populatia romana ce traieste in acest regat este capabila sa isi autoguverneze necesitatile bazice si fara sprijinul politicienilor nepasatori….”

STOP!!!  Careva´zica Coordonatorul Comunitatzii Românilor din Spania! Aaaa!!!

Sa continuam dara:

“Consideram o grava incalcare a priciipilor Constitutiei ,o provocare prin care putem observa distantarea acestei caste de talpa tarii.Cum e posibil ca cei peste 700.000 romanii din Spania care traiesc cu acte de rezidenta valabile sa nu poata avea decat eventual un deputat Pe ce criterii de marginalizare se bazeaza  politica acestor partide asa zis democratice? cu sloganele din timpurile nu demult apuse de genul: Liubi svoiu Rodinu- tvoiu mati” [ in traducere libera “Liubi svoiu Rodinu” inseamna “iubeste-ti Patria”, iar, in ceea ce priveste sintagma “tvoiu mati” aceasta s-ar traduce prin “mama ta” sau “maica-ta”( cu toate eforturile mele de a traduce, in limba rusa, aceasta expresie, are si o forma ironica, pentru ca ar putea fi interpretata si ca o injuratura de genul “Iubeste-ti Patria- in mă-ta”)”

Aici consideram ca onorabilul se îndoieste de capacitatea noastra de a interpreta traducerea esceptzionala a acestei expresii sovietice care intra in text ca nuca-n perete, dar pare sa-i fie pe plac dumnealui!

, “Toata puterea-poporului”, “Munca il innobileaza pe om” , “De la fiecare dupa putinta, fiecaruia dupa necesitati” etc., ea exprima cel mai bine defectul pe care il are societatea noastra, dar si orice societate post-totalitara, si anume: lipsa de toleranta, combinata cu o absenta totala a spiritului critic. Referindu-ma la spiritul critic, nu am in vedere capacitatea de a barfi, ci mai mult la autocritica. Iar cand ma refer la autocritica, nu sugerez inevitabilitatea unor severe procese de constiinta sau de autobiciuire intelectuala( desi uneori si acestea nu strica), ci mai degraba la o analiza critica a discursurilor din societate, care, in ultima instanta, daca suntem optimisti, fiind trecute prin propria constiinta, incep sa fie o parte din noi.”

Autoflagelarea nu are nici o legatura cu introducerea comunicatului, dar trecem cu vederea!

Astfel, parerea mea este ca societatea noastra trebuie sa-si schimbe binoclul sau alb-negru pe un microscop multicolor. In concluzie invit toate ong-urile romanesti chiar si societatea civila sa declare o greva politica prin care sa sabotam clasa politica din Romania.

Semnat: Alexandru Petrescu Emil y Conde de Transilvanya “

Acum, stimabili concetatzeni, daca atzi sfârsit lectura, va invit la câteva ore de reflecsion necesare pentru a aborda o greva politica generala!

Din cele mai vechi timpuri au existat oameni dedicatzi literaturii, persoane sensibile, introvertite, care prin poezie sau proza au gasit iata, un mod de a se exprima. Ce poate fi mai placut decât sa însiri cuvinte pe caiet si sa constatzi ca au efectul de a te transpune intr-o stare euforica, beatitudine careva´zica. Cum este posibil. De ce arta de a visa în plina stare activa a constientului nostru este limitata si rezervata numai pentru câtziva dintre noi. Marele public dornic în alte vremuri de a sorbii poezia clasica, de a descoperii vraja rimelor usoare a fost nevoit sa se adapteze la noi tendintze socio-literare. Iata par egzample, in zilele noastre, descoperim noi resurse lirice care ne sunt din ce în ce mai greu de întzeles. Nu putem sa prindem ideea chiar la prima lectura, trebuie sa ai putzintica rabdare si totul se limpezeste vazând cu ochiul.

Prezentam prin urmare câteva rânduri si incercam sa analizam sumar profilul uman al artistului Adriana Vidroiu Stânca (foto 1), onorabila luptatoare politica si prezidenta de asociatzii si comitzii din Judetzul Valencia, prezenta activ în viatza artistica de Castelion.

Ninge frumos
asemeni zâmbetului încolţit din propria-mi melancolie.
Cerul, coboară aplecat peste el însuşi
Alunecând fără contur spre pântecul amurgului.
Privesc fix ecranul memoriei, Exişti pretudindeni
peste scenarii şi personaje,
În toate paginile neliniştilor mele. Ninge frumos,
Ca în acea dimineaţă de martie al primului ţipăt.
Orizontul se reflectă fragmentat
Într-o imposibilă îmbrăţişare a zilei de ieri,
Peste zdrenţele paşilor acoperiţi de omăt.
Ninge frumos, proporţional cu speranţele noastre
Cumpărate la preţ de ofertă , acum şapte ani,
De la agenţia de voiaj din cartier.

¿Da?. Adica ceva între modern si clasic pentru neinitziatzi. Va rugam sa recititzi de mai multe ori, poate pâna la urma da-tzi cu sâmburele ascuns printre cuvinte.

Ceea ce ne intriga nu este talentul vadit al stimabilei, care fireste a reusit sa publice în Spania versuri albe cu influentza marxist-leninista, “metatextualizate” în varianta moderna, ci conjunctura în care apare în peisajul vietzii publice a românilor din Castelion.

“Lansare de carte” la Biroul Judetzean Dâmbovitza. Public distins. Iubitori de versuri. Prezentza Consulului României aplaudata de la bun început de oportunistii prezentzi. Recital de poezie bilingva sub interpretarea bibliotecarului Marin Pruteanu (critic literar în timpul liber) si a lui Ionel Scrofan (prezident de asociatzie si artist ocazional). Asta da miscare. Printre iubitorii de poezie distingem pe onorabilul Nicolaie prezident de asociatzie(foto 2) si înrait adulant al Zeului Bachus. Pare ca totzi cugetatorii nostri s-au adunat la un loc într-o alta încercare esuata de a rupe gura târgului. S-a simtzit lipsa marelui critic Angela Placsintar, veche combatanta si referintza pentru ziarele locale, care probabil nu împartaseste pasiunea pentru poezie dar este totusi o “calamitate” a prozei demna de bagat în seama.

Bine acum, ce vrea stimabila prezidenta de asociatzie, directoare si nu demult poeta? Vrea sa intre în peisagele politic al nostru, sa prinda trenul pierdut in Valencia la alegerile trecute, unde participarea ´mneaei pe listele alegatorilor de Izquierda Unida nu a dat vre-un rezultat. Lupta continua pentru afirmare, cultul personalitatzii foarte accentuat pe care îl demonstreaza venerabila Vidroiu si care îl descoperim în pagina web al asociatziei Nou Horizont (fotografii, comentarii, elogii, practici textuale comuniste) ne face sa întzelegem “scopurile” care scuza “mijloacele” pe care le întrebuintzeaza fruntasii nostri în cursa pentru afirmare.

Înca odata: rusine! De trei ori rusine!

Nae Catzavencu

Acum câteva zile am primit o shtire care ne-a surprins la modul cel mai fin. În Castellon avem Posta dom´le! Posta Româna este cu noi. La drept vorbind comunitatea româneasca nu ar fi deplina fara propria posta. Un onorabil cititor al gazetei noastre, ne-a trimis o fotografie pe care o publicam drept dovada si pentru a înlatura orice îndoiala asupra faptului.

Asa cum se poate vedea în imagine, pare a nu functziona la capacitate maxima, dar probabil în curând vom putea ridica alocatzia plozilor nostri chiar d´aci. Vom urmari cu interes ce fel de servicii vor oferii ´mnealor, la ce pretzuri si mai ales cu ce amabilitate. Speram sa nu pastreze traditzia româneasca a birocratului nervos si întzepat în … pardon.

Ei bine, dupa o scurta investigatzie, am reushit sa dam cu urma postasului care ne va batea la usa si ne va umple de bucurie inima si buzunarul. Omul care aduce “alocatzia”, a fost surprins de pozarul nostru chiar pe strazile Castelionului. O sa va surprinda, dar ne este foarte drag tuturor.

Publicam în premiera imagini cu Postasul de Castelion, care ne va batea de multe ori la usa.

Aici asteapta mândru, cartzile ´mneavoastra.

Aici este în actziune.

Îi dorim viatza lunga stimabilului si cât mai multe scrisori!

Redactziunea Moftu´Românesc

Dar sa revin. Trecute zilele Târgului, la sfârsit, ma pomenesc la Simpozionul rânduit cu temei de fruntasii nostri. Ocazie mare, cu premii si premiantzi, cu mofluji îmbracatzi frumos si cu invitatzi de seama din politica locala, dar si din cea natzionala. Cam doua ore de “spectacol” în care am vazut , români disperatzi sa se afirme si o ceremonie blegoasa fara nici un întzeles. Am întrebat un politzai care statea sprijinit de uluci, ce se-ntâmpla. “Algo de rumanos!” mi-a raspuns. Aha, deci nici ei nu au clar ce se-ntâmpla. Nici ai lor, dar nici ai nostri nu stiau de ce s-au adunat. N-au lipsit nici incidentele nedorite. Un apreciat cetatzean, la un moment dat, a-nceput sa strige din balconul casei de întruniri. Protesta si acuza pe cei întrunitzi de tradatori si mincinoshi. Comedie mare.

Stai sa vezi. Stimabilul concetatzean, cu nume de împarat (Augustus), era si el un initziat în ale politicii. E drept nu era din banda lu`Conu Zaharia dar tragea nadejde sa apuce un loc în primarie. A-nceput lupta politica, se zvonea, cu ajutorul marelui Gigi zis Baciu´. A facut el putzina galagie dar a fost linshat imediat de câinii credinciosi lu`conu Zaharia. În sfârsit, apar pe scena Conu Simionescu si Conitza Dobrescu cu o atitudine demna de Cântarea României. Am asistat la cuvântari elogioase la adresa onorabilului Brânzavenescu si a partidului ´mnealui, delicatetzuri politice cu aer de provincie, care pareau improvizate pentru a uimi asistentza locala onorata de însushi prefectu´ judetzului si primaru´. Am remarcat “monologul patriotic” al venerabilului Simionescu, fara vlaga, fara-nceput si sfârsit, si fara rost. Pai daca asistenza nu si-a dat seama ca a terminat discursul si oratorul a invitat la aplauze “spontane”, cum sa nu vezi ridicolul situatziunii? Cine l-a sfatuit pe ´mnealui sa scrie, nu are habar de nimic stimabile. Bine zicea Nenea Iancu: daca nu ie moral, nu ie printzipuri si o sotzietate fara printzipuri, vasazica ca nu le are!

Dar toata lumea a ramas cu ochiul încântat de o prezantza feminista putzin cunoscuta pe la noi, mâna dreapta a marelui Talbasescu, în persoana duduiei Udrescu sau Vrabiutza, cum o numesc prietenii apropiatzi. Frumos dom´le. Au primit flori si premii, lumea i-a aplaudat fara oprire, Popa îmbia enoriasii la euforie, ce mai, ca la un adevarat congres. În jurul meu tzipau moflujii de mama focului. Simpozion Natzional, de!

Uimit de cele traite, am plecat gândindu-ma la viitorul politic al fruntasilor nostri. Nu stiam în ce masura au reusit sa impresioneze pe locali, dar de un lucru eram sigur: iar ne-am facut de cacao, musiú!!! Trist este ca ´mnealor nu stiu asta. Si tot dau înainte cu politica dar n-are stofa neicule, n-are a face cu politica.

Asadar domnilor, fruntasii nostri se apucara de treaba în adevaratul sens al cuvântului. Se pregatesc intens pentru a inaugura “Târgul Românilor din Castellon”. Asta îi aduce din nou în fatza noastra pe onorabili, care apar în public si în ziare demostrând uniunea românilor atunci când vine vorba de politica. Eveniment mare. Cu simpozion si corturi. Lume multa, acareturi ca la bâlci. Fum si miros de mici.

Eu am, n-am treaba, la 12 trecute fix ma duc la trebunal. Si cum n-aveam de lucru, ma plimbam prin fatza stabilimentelor înshirate de negustorii nostri în Piatza Mare, la statuie, si vaz pe cine nici cu gândul nu gândesti. Pe Venerabilul Popa Pripici, care statea la un loc cu dascalimea si dezbatea problemele arzatoare ale comunitatzii. Si-ntrun coltz, lânga Popa, un domn distins cu barba care parea ca-i spune coanii Joitzichii, adicatelea, cum vine treaba. Eu, curioz din fire, îmi zic: ia sa mai vedem noi, ce pune stimabilii la cale. Acu`ie drept ca Cuconitza, mai ushuratica si naiva de fel, nu parea sa stie, nici sa-ntzeleaga indicatziile barbosului, care mai târziu am aflat ca distinsul, era bagat în politica pâna la “barba”, era de-al pepeului, de!

Aha, care vasazica asa stau lucrurile. Coana Joitzica îsi vâra, con perdon, coada ca sa apuce pe Musiu de barba, pentru ca sa-i scoatza “tot” si Conu Zaharia ashteapta în dos rezultatul! Bine zice vorba: “Nenico, Nenico, pupa-l în bot shi papa-l tot!”. Adevarat zic. Mai întâi Conu´si Conitza cu “amploaiatu´”, apoi vaz ca totzi reprezentantzii nostri, pe rând, se dau la vorbe cu Barbosu´. Pai cu politica nu te joci ca te arzi mi-am zis. Si atunci am întzeles de ce atâta frunzareala la mijloc. Enteresu´si iar enteresu´stimabile! Popa cu al lui, si prezidentzii nostri cu al lor.

Ce vrea Popa Pripici? Biserica. Ce vrea Venerabilii? Sa sa bage în politica locala. Pai asta este tradare fratzilor! Lasam moflujii si votantzii cu problemele lor, ca acuma nu ne trebuie, si ne dam pe lânga locali ca poate ne da si ei ceva. Pardon ca m-am inervat!

Lasa dom`le, ca om vedea cu ce s-aleg ei. Noi cu ale noastre obiceiuri putem sa supravietzuim. Dar ei? Eee? Ce vor facea daca nu le merge fofârlica? Treaba lor.

Trece timpul, si ma-ntâlnesc cu Nenea Iancu (apropitar si alegator).

-Ce mai faci Nene, ca de când nu te-am vazut a trecut un secol, si ca noi nu stim ce sa credem cu câte s-au întâmplat…acu´ noi, cu cine votam?

-Ei ash, zic. Chiar nu sti Nene? Pai tot cu aia. N-ai citit la Gazeta Civica? Altzii n-avem mon cher´!

Asta este. Cine n-are politicieni sa-si cumpere. Ca noi acia nu avem clasa. Sau poate aia cu clasa stau în banca lor, s-au speriat când au vazut cu cine trebuieste sa se-ncurce. Nu potzi dom´le sa pleci la drum, cu mârtzoaga leshinata! Pai, cine ne apara pe noi? N-are cine.

Iata stimabililor cum încet, încet, completam topul Fruntasilor din Castellon. Vizitatzi noua pozitzie si trimitetzi impresiile `mneavoastra pentru ca sa putem aseza pe fiecare Venerabil la locul sau.

Daca avetzi în putere poze care ar putea fi ashezate în gazeta noastra, trimiteti-le fara sa ezitazi la adresa :

naecatzavencu@ymail.com

Sal`tare neica!

Venerabilul d. Zaharia Dusmanescu, prezident al Comitetului permanent, al Comitetului scolar, al Comitetului electoral, al Comitziului agricol şi al altor comitete şi comitzii, nu în ultimul rând fundatorul ziarului Civic Românesc, se apuca într-o buna zi sa puna bazele unui partid politic în judetzul nostru.

Apoi sa nu credetzi ca stimabilul era singur, nesprijinit. Dimpotriva, înconjurat de cei mai alesi oameni ai judetzului, dascalimea noastra, care i-au fost de ajutor. Fireste în schimbul promisiunilor de ai numi pe stimabili în fruntea unor “asociatii” croite peste noapte.

Totul mergea ca pe roate si Venerabilul crestea cum vedeai cu ochii în fatza moftangiilor. Dar înaltprea- apropiatzii lui, gândeau ca succesul nu este deplin fara un sprijin cât de mic din partea unui partid natzional.

Nu trece mult domnilor, si în panorama Castelionului apare un vechi si esperimentat luptator politic: d.Iordache Brânzavenescu, diputat, parlamentar si apropitar. Aparitzia domniei sale nu trece neobservata. Apar critici din toate partzile si Mai Marii Capi ai Judetzului nu stiu cum sa abordeze situatziunea. Îi ofera pentru-nceput o distanta atentzie, pentru cazul în care la apropiatele alegeri locale, stimabilul ar avea vreo importantza, dar despre asta vom trata mai târziu.

Cu socotelile facute, echipa de fruntasi incepe o adevarata cruciada prin judetz, pentru a da cunoasterii tuturor, faptul ca de-acum suntem organizatzi, avem un cuvânt sau mai multe de spus si o vom face.

S-au împartzit sarcinile urmând un model oareshcare dupa cum urmeaza:

Conitza Zoe Mitzulescu, prezidenta Comitetului din Castelion – însarcinata cu îmblînzirea autoritatzilor locale, datorita fireshte, calitatilor sale seductoare si nurilor divini cu care a lasat-o Dumnezeu.

Conu` Iliutza Scrofanescu, prezident al celor cu Negotzuri – însarcinat cu vorbirea peste tot, dat fiind ca stimabilul avea oarece ushurintza în a da cu gura.

Conu`Agamemnon Ghebarescu, prezident al Artistilor necunoscutzi si ne-ntzelesi – insarcinat sa “picteze” intr-o lumina mai placuta imaginea noastra atât de terfelita prin judetz.

Conitza Mitza Dobrescu, prezidenta Orfelinelor si feministelor virgine – însarcinata cu tratamentul “batailor de apa în piua” si infiltrata în sistemul “public local”.

Conu` Tache Simionescu, prezident la Aurora culturala – însarcinat cu lupta de clasa si îmblânzirea bisericilor locale, onorabilul având chip de “bun la toate” si întzelept.

Conitza Zitza Paunescu, ziarista locala – însarcinata cu mersul prin judetz si încondeierea venerabilului Zaharia Dusmanescu la ziarul local Civic Românesc.

Conitza Linutza Bertescu, secretara – însarcinata cu dusul tavitzelor si dusul de nas al moftangiilor.

Asta ieste politica de astazi, stimabililor!

Anul 2007, atmosfera de meeting electoral: steaguri, ragnete, moftangii …. si… popa. Era si popa cu toata gasca-n par.

Asta era politica de atunci, stimabililor!

Anul 1800 si ceva, atmosfera de meeting electoral: steaguri, ragnete, moftangii …. si… popa.  Era si popa cu toata gasca-n par.